INTERVIU „Oameni de treabă”, comedia românească ce aduce pe ecrane realitatea actuală din țară: de vorbă cu Paul Negoescu, Iulian Postelnicu, Anghel Damian și Crina Semciuc

Regizorul Paul Negoescu („Două lozuri”) lansează pe 25 noiembrie, în cinematografele din toată țara, filmul „Oameni de treabă”. Cu acest prilej, redacția Playtech a discutat, în cadrul unui interviu, cu regizorul, dar și cu protagoniștii peliculei românești, Iulian Postelnicu, Anghel Damian și Crina Semciuc.

Acțiunea filmului prezintă un poliţist de la sat (Iulian Postelnicu), la aproape 40 de ani, care încearcă să-și construiască o viaţă modestă și confortabilă, dar greșelile trecutului, precum și o serie de evenimente violente care se întâmplă în sat, îl împing către o situaţie fără scăpare.

Regizorul

Ozana: Ce trebuie să aibă un film românesc pentru a atrage spectatorii?

Paul Negoescu: Orice film, ca să atragă spectatorii, are nevoie de vizibilitate și un “word of mouth” bun. Iar ca să ai vizibilitate, ai nevoie ori de o campanie de promovare solidă (și bine finanțată), ori de promovarea din partea unor personalități cu notorietate în mediul online. Bineînțeles, ca să se răspândească informația că filmul e bun, atunci pelicula trebuie să placă publicului sau să-l provoace într-un mod neașteptat.

Ozana: Ce ar trebui să știe spectatorii despre filmul tău înainte de a-l vedea și cum vrei să perceapă și să primească publicul român filmul „Oameni de treabă”?

Paul Negoescu: Cred că ar fi bine să nu aibă preconcepții când intră la film și atunci cred că filmul îi va prinde și îi va ține atenți până la final.

Ozana: Pentru fiecare regizor, fiecare film bănuiesc că înseamnă ceva. Ce înseamnă pentru tine „Oameni de treabă”?

Paul Negoescu: Din punct de vedere profesional, pentru mine a fost o experiență inedită să regizez un scenariu care nu a fost scris de mine, într-un univers neobișnuit pentru mine – povestea petrecându-se la țară, în nordul Moldovei, în timp ce eu sunt născut și crescut în București, fără să fi avut până acum vreo relație cu viața la țară, cu atât mai puțin cu Moldova.

Ozana: Dacă poți să ne spui, care este următorul tău proiect cinematografic?

Paul Negoescu: Suntem deja în producție cu o continuare a filmului „Două Lozuri”, pe care sperăm să-l putem lansa anul viitor.

Actorii

Ozana: Ce poți să ne spui despre personajul tău? Ce ai învățat de la el, te indentifici cu el?

Iulian Postelnicu: Ilie a fost vai de mama lui. Un om într-o situație de care vrei să fugi. Poate asta ar trebui să învăț. Dar mi se pare că degeaba povestesc eu despre el, că tot nu pot înlocui vizionarea filmului și, oricum, fiecare își face propriile impresii.

Anghel Damian: Mă identific cu Vali până la un punct. Cred ca avem în comun o dorință de a face lucrurile corect, de a schimba mediul în care lucrăm, de a încerca să ne îndepărtăm de la obiceiurile corupte ale unui trecut comunist. Ne desparte felul în care facem asta, el ușor mai naiv și cu sacrificiu suprem, eu mai realist și cu mai puține daune la nivel personal. Curajul lui Vali e un atribut pe care mi-l doresc.

Crina Semciuc: Cristina e o femeie extrem de puternică, care se află într-o situație de cumpănă, dar își găsește forța interioară de a merge mai departe. Și, da, au fost momente în viață mea în care m-am poticnit, dar nu am renunțat – cred că aici mă întâlnesc cu personajul Cristina.

Ozana: Cum te-ai pregătit pentru rol?

Iulian Postelnicu: Am citit povestea ca pe un reportaj și am încercat să înțeleg ce i s-a întâmplat omului, ce a făcut și de ce. Și am povestit mai departe.

Anghel Damian: Pregătirea e întotdeauna în mai multe etape. De la înțelegerea poveștii și desfacerea situațiilor și a textului, până la lucrul efectiv pe platou. Un personaj se compune atât în “lucru cu sine însuși”, dar, cel mai adesea, împreună cu regizorul. Paul a fost determinant în definitivarea lui Vali.

Crina Semciuc: Am încercat să o înțeleg pe Cristina, să înțeleg de unde îi vine puterea asta, curajul de a lupta, de a nu renunța. Mi-am pus multe întrebări despre viața ei, și am căutat răspunsuri. Asta m-a ajutat să o cunosc în profunzime.

Ozana: Se regăsesc mituri românești în film?

Iulian Postelnicu: Filmul e o poveste ficțională care nu apelează la mituri. Dar poate, pentru Ilie, „rânduiala”, dorința lui de-a avea o viață liniștită, cumva tradițională, poate să pară ceva desprins dintr-o poveste pe care ar vrea s-o trăiască frumos. Personajul rezumă la un moment dat o scurtă poveste din mitologia românească, e o scenă emoționantă.

Anghel Damian: Cred că cel mai puternic storyline din film e lupta generatională, lupta dintre mentalitatea vetust – comunistă și cea a noilor generații, exprimată prin dorința de schimbare și renunțare la obiceiurile putrede. Ilie face acest balans între lumi și noi, personajele secundare, încercăm să îl atragem de partea noastră.

Crina Semciuc: Nu simt că filmul merge în direcția asta. Paul, dar și noi, am încercat să povestim viața unor oameni cât mai aproape de adevăr, dar cu puțin umor, că să fie mai ușor de urmărit.

Ozana: Ce înseamnă pentru tine proiectul cinematografic „Oameni de treabă” și cum ai vrea să-l primească publicul?

Iulian Postelnicu: Sunt mândru de el și îmi doresc să facă plăcere cui îl vede. Cu alte cuvinte, vă invit cu toată inima la cinema. Și e comedie, am uitat să zic.

Anghel Damian: La nivel de limbaj, e un proiect unic în peisajul cinematografic românesc, o comedie/satiră cu accente dark și thriller, un hibrid care va deschide, sper eu, o nouă direcție în cinema-ul autohton. Pentru mine e un film foarte bun și mă bucur enorm că am contribuit la realizarea lui.

Crina Semciuc: Am iubit-o pe Cristina de la prima citire, m-am bucurat să fac parte din povestea ei. Am simțit că am primit un cadou pe care mi-l doream de mult. Mi-aș dori că publicul să vină deschis, relaxat și să o vadă că pe o experiență. Vă aștept în sala de cinema, să vă bucurați, să râdeți și să vă puneți întrebări alături de noi.

Ozana: Crezi că personajul tău se regăsește și în viața reală? Unde îl găsim, în ce ipostaze?

Iulian Postelnicu: Mi se pare că da și mi se pare că eu însumi sunt sau mă simt de multe ori laș și prost inspirat.

Anghel Damian: Vali porneste de la o tipologie des întâlnită, respectiv generatia Z, în clash direct cu sistemul. De aici, am încercat să îl particularizez, să-i dau o direcție proprie, personală. Cred că Vali există în toate mediile românești, îl veți recunoaște, pe de-o parte, dar îl veți și cunoaste, pe de alta.

Crina Semciuc: Da, cred cu tărie că toate am fost “ea” la un moment dat. Din păcate, sunt sigură că toate am experimentat mai mult sau mai puțin abuzul. Fie el abuzul de putere la locul de muncă, la școală, acasă, în trafic sau pe stradă (lista poate continua).

Ozana: Dacă poți să ne spui, care este următorul tău proiect cinematografic?

Iulian Postelnicu: Aștept propuneri. În rest, am filmat puțin pentru o miniserie HBO care o să apară în 2023, „Spy/Master”, poveste cu spioni, mișto (cu Alec Secăreanu, Ana Ularu, Svenja Jung, Parker Sawyers și alții). Tot în 2023 o să iasă și ultimul film al lui Tudor Giurgiu, „Libertate”, în care am jucat și eu, că altfel nu ziceam, și mai scriu din când în când cu Leonid Doni pentru „Las Fierbinți”.

Anghel Damian: Momentan sunt în “priză” cu serialul “Clanul” de pe ProTV. Scriu, regizez, produc și viața mea se învârte în jurul acestei întâmplări. La teatru încă exist, în privat și la Teatrul de Comedie și puținul timp care îmi rămâne e pentru trăit.

Crina Semciuc: Nu am nimic sigur acum, e încă o surpriză și pentru mine. Cum aflu, vă anunț. Dar vă pot invita la teatru la “Părinți și copii”, în regia lui Vlad Massaci, și la “Exil”, regia Alexandra Badea, iar la film vă aștept în această perioadă la “Marocco” (regia semnată de Emanuel Pârvu), și bineînțeles, din 25 noiembrie, la “Oameni de treaba”, în regia lui Paul Negoescu.